E totul pierdut…


Şi cum ne ţineam de mână
prin oraşul tremurând…
Zile trec din săptămână
ca mărgele deşirând.

Şi trec una câte una
cum cad stropii pe pervaz…
Plâng şi păsările-ntruna,
plâng cu visele de azi.

Totu-i vis şi agonie
şi e viaţa-ntreagă aşa…
ca şi roua cea târzie
care-aşteapt-a se usca.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s