E totul pierdut…

Şi cum ne ţineam de mână prin oraşul tremurând... Zile trec din săptămână ca mărgele deşirând. Şi trec una câte una cum cad stropii pe pervaz... Plâng şi păsările-ntruna, plâng cu visele de azi. Totu-i vis şi agonie şi e viaţa-ntreagă aşa... ca şi roua cea târzie care-aşteapt-a se usca.