Emil Cioran nu a avut dreptate:


„Nu merită să te sinucizi pentru că întotdeauna o faci prea târziu…” spunea Cioran. Dar cum rămâne cu voba aceea: „Niciodată nu e prea târziu.” ?

Gemene spanzurate de aceeasi creanga, la 25 de ani”

Mi-au amintit de „The Virgin Suicides.” în care îşi iau viaţa pe rând nişte fiice de preot. Motivul este acelaşi: lipsa de înţelegere a celor din jur şi poate alte nevoi nesatisfăcute.

E nevoie doar de o raţiune potrivită. „Niciodată să nu spui niciodată.” Cine naiba a mai spus-o şi pe-asta?

Viaţa îţi aparţine în totalitate. Nici o altă persoană nu are niciun drept de a-ţi lua viaţa. O astfel de decizie ţine doar de tine. Şi oricare ar fi decizia, trebuie respectată. „We only arrive at ourselves in a freely chosen death” (Jean Améry).

Anunțuri

37 de gânduri despre „Emil Cioran nu a avut dreptate:

  1. De fapt Cioran…..avea dreptate…in sensul k nu merita sa te sinucizi absolut deloc…..
    Practic sinuciderea, pe care atat o elogiaza atat, niciodata nu e o alternativa, ci mai degraba o cale, un principiu .
    Daca ne gandim la acei calugari tibetani (cred), care isi dau foc, cu atat de multa demnitate (discutabil) si convingere(absolut indiscutabil), nu e totul atat de simplu.
    Sinuciderea (vb din pct de vederea al unuia care si-a taiat o cel putin o vena, a doua nu, pt k atunci cand am deschis cutia pandorei, speranta ramases acolo, si mi=-am amintit de ea) este calea pe care o aleg cei mai multi din lasitatea nu din curaj. In Romania curajul este atunci cand infrunti pe toti si iti faci o viata pe forte proprii in pofida celor corupti, si, mai mult decat atat, ramai cu principiile neintinate, si cu demnitatea si constiinta curate.

  2. Bingo! Cultura spune ultimul cuvânt. Am speranţa că mai sunt şi la noi oameni open-minded.

    În România până şi dreptul de a muri (un drept esenţial pentru libertate) este încălcat din cauza religiei.

    În Olanda, odată cu creşterea individualismului, nu se mai face diferenţă între sinucidere şi decesul natural. Şi orice alegere pe care o iei, cât de neobişnuită ar părea, îţi este respectată.

  3. mai degraba cred in obligatia de a nu ma omori, decat in dreptul de a-mi lua viata. nu iti bati joc de cadourile primite, chiar daca s-ar putea sa nu intelegi instructiunile de utilizare. referitor la „Olanda”, mi se pare ca trebuie respecti o alegere atunci cand are un rost, un sens. eu nu pot sa il respect pe ala care s-a anulat pe sine – pot doar sa il compatimesc omeneste. nu ii admir „curajul” si „libertatea de a o face”, doar ii deplang spaimele si disperarea.

    1. Doar il deplangi? ai putea sa-l ajuti sa treaca peste spaima si disperare, nu? cauza suicidului este un dezechilibru psihic de cele mai multe ori fiind vorba despre depresie; suicidul nu este o alegere ci se intampla cand suferinta psihica depaseste resusrsele individului de a face fata (de a depasi ) suferinta psihica. Cred ca in cazurile astea (1) modalitatile de reducere a suferintei psihice sau (2) imbogatirea resurselor de a face fata depresiei, cred ca ambele pot fi accesibile prin tehnici de rationalizare (CBT, REBT). Aparitia unui episod depresiv creste foarte mult probabilitatea aparitiei unui alt episod s.a.m.d,astfel incat doar deplangerea poate aduce la o depresie majora, care nu mai are legatura cu dispozitia (low-mood) ci este deja o boala. Din cate imi dau seama din comentariul tau tratezi viata ca pe un cadou, ceea ce nu-i rau. Nu am nici o orientare religioasa insa cred ca orice MOTIV care te poate scoate din depresie e binevenit, inclusiv cele de genu: „dumnezeu te iubeste”, dar numai daca individul este receptiv la astfel de mesaje,pe unii asta le-ar putea accentua starea depresiva. Numai bine!

  4. De fapt in romania, nu dreptul la moarte iti este negat…. ci amintirea dupa… astfel incat orice sinucigas este prezentat ca un om rau indiferent de deciziile sale.
    Sa ne amintim k religia de stat in Romania este crestinismul ortodox, care nu prea are nimic cu sinucigasii, diferit de cel catolic, unde credinta este k orice sinucigas ajunge in iad direct (catolicii au si purgatoriu).
    Daca e sa dau un citat, nu il mai tin minte exact, dar il reproduca cat de cat : J.P. Sartre : „EU nu am ales sa ma nasc”. Un pic ciudat , dar aceeasi problema o are si cu numele: „Nu cred k Adam ar fi vrut sa il cheme Adam”.

  5. Poţi schimba numele. Poţi schimba viaţa. Poţi crea viaţă. Poţi face aproape orice. Atât doar… că nu eşti nemuritor. Oricum, într-un fel sau altul, până la urmă tot „acolo” ajungi.

  6. @silviu-man
    Nu e chiar asha……
    din cate citesc eu din postul tau, tu vezi totul din perspectiva religioasa crestina. Sane amintim ca mai exista foarte multe culturi non-crestine cu credinte dc nu la fel poate chiar mai puternice.
    TU crezi k viatza este un dar….nu neaparat….
    Curajul este discutabil, atat pareri pro cat si contra, despre acest act.
    Spaimele si disperarea ??? poate ca nu are…..
    Anulare ??? n nici un caz……probabil ca moarte e scopul vietii, pentru ca in conditiile actuale nu vad altul (sa fac bani, faima, etc ???)

    Nota: nu combat omul ci ideile. Asha ar terbui procedat. Respect pentru cei care posteaza in sensul acesta, si pentru interlocutori.

  7. @ Laurentiu : numele ti-l poti schimba, dar cu ce ajuta? viata o poti schimba cu adevarat numai cu credinta si speranta.

    una e sa creezi viata, in sensul de zamislire, alta e sa o fabrici din instinct – adica simpla reproducere. copii se nasc si din dragoste si din sex.

    pot face orice, dar nu oricum. iar referitor la faptul ca odata si odata murim toti, nu inseamna ca ce urmeaza dupa moarte va fi la fel pentru toti. joci jocul stiind de la bun inceput ca se termina.

    @ scorpse : – un crestin adevarat nu poate uri in om care s-a sinucis. nu „anatemizeaza”. calea pe care a luat-o omul acela e mult prea grea pentru a mai incerca macar sa gandesti ceva de rau despre el.

    – gresesti cand spui ca ortodoxia nu are „nimic” cu sinucigasii, spre deosebire de catolici. de exemplu, nu li se face acelasi fel de slujba de inmormantare. si nici nu sunt pomeniti

    – referitor la Sartre, vorba citata de tine este la fel de demonic-atragatoare (si la fel de vida in substanta) ca „Infernul e in ceilalti”.

    – nu ajuta la nimic sa spui ca privesc din „perspectiva religioasa crestina”. ma etichetezi inutil. in primul rand, pentru ca sunt departe de a fi un bun crestin (si mai multe nu zic), si in al doilea rand ca la fel de bine pot spune despre tine ca esti undeva intre (ciudat!) agnosticism, existentialism si nihilism. te ajuta la ceva categorisirea asta? nici pe mine.

    – „Spaimele si disperarea ??? poate ca nu are…..” – nu te sinucizi din plictiseala si dorinta de a incerca ceva nou si, uau, definitiv.

    – tu spui ca moartea e scopul vietii. eu spun ca e poarta cealalta. sau o introducere la capitolul al III-lea :)

    – despre oameni si idei, ai sa te bucuri sa afli ca suntem in sfarsit de acord :)

  8. @man : nu te-am etichetat. nu fac asta de obicei. imi pare rau sa crezi asha ceva. Ceea ce am afirmat cu „perspectiva crestina” este doar o parare a cum am vazut eu postul tau. No offense intended. – Spaime si durerea : intr-adeva, nu te sinucizi din plictiseala, si dorinta de a incerca ceva nou , dar cred ca uit si alte motive : datoria, exemplul, determinarea de a demonstra ceva, mai mult sau mai putin credibil. – Moartea ? poarta, posibil. Oricum toti la un moment dat murim (cel putin in prezent), dar nu toti „traim”. Astfel moartea e pretutindeni dar viata nu. As prefera sa cred ca toto ce terce prin viata ajunge la moarte…….decat invers…..nedovedit inca. (P.S. nu vreau sa fim „absolut de acord” – doar nu comunic cu oglinda, prefer orice argument cat de cat plauzibil) . . .

  9. nu e vorba de nici o ofensa, doar ca mi-ai dat un titlu cam mare :)

    irelevante pana la urma mi se par motivele. e miza asa de mare si de infioratoare ca nici nu indraznesc sa ma intereseze motivele.

    tocmai din ce spui tu ca moartea e pretutindeni si loveste cand nu stii ar trebui sa faca astfel ca valoarea vietii sa fie evaluata constient. poftim, vorbesc despre „valoarea vietii”, ca si cum s-ar putea dezbate pe asa ceva.

    „As prefera sa cred ca toto ce terce prin viata ajunge la moarte…….decat invers…..nedovedit inca”.

    ce relevanta are dovada?! eu zic ca as crede in viata mai degraba in dovezile despre ea.

  10. Intr-adevar…valoarea vietii…chiar ca nu are sens sa vorbesti despre asha ceva.
    Cred totusi ca oamenii ar terbui sa observe lucrul acesta, mai ales ca cei care renunta la viata snt cei tineri, neexperimentati care nu stiu sa o pretuiasca. Rara am vazut persoane mature sau inaintate in varsta sa se sinucida.

    Trecand prin viata ajungi intr-un final la moarte.
    Dovada…inca nu stiu ce relevanta ar putea avea……drept sa spun imi e mai frica de cunoscut decat de necunoscut……

  11. Dacă nu îţi aparţine ţie, atunci cui? Tu esti singurul care are drepturi depline asupra sinelui. Nimeni altcineva nu îşi poate însuşi aceste drepturi. Iar dacă ar putea, ar însemna că tu nu ai mai fi de fapt „tu” ci un altul. Ai fi doar marioneta unui bătrân păpuşar.

  12. „Dacă nu îţi aparţine ţie, atunci cui?”
    De unde ideea asta de apartenenta, de ce trebune neaparat sa apartina de cineva?

    „Tu esti singurul care are drepturi depline asupra sinelui.”
    Da, de acord. Dar in sensul modelarii lui. Gandeste-te ca viata pe care o ai e ca un copil ce l-ai facut, e al tau si nu e. Poti sa-i modelezi caracterul dar nu poti sa-i iei viata. Asa vad eu.

  13. „Dar in sensul modelarii lui.”
    În toate sensurile. Dreptul de a muri este fundamental pentru libertatea individului. Dacă cineva doreşte să moară, în niciun fel nu trebuie să i se îngrădească voinţa. Atunci când ai 70 de ani, când nu mai ai niciun ţel şi nicun prieten, iar puterea ta e aproape de zero, ce ţi-a mai rămas, dacă ţi s-a înlăturat până şi libertatea?

  14. Laurentiu, particularizezi si intram in dezbaterea euthanasiei. Parerile sunt impartite, in functie de cultura si credinte si cale de mijloc nu prea este. Incat nu vad rostul in acel „ba eu, ba eu, ba eu…am dreptate”.

    Tu spui ca in toate sensurile. Fie, pentru tine asa este, caci asta ti-e convingerea.

    Da-mi voie sa am alta parere.

    Cineva mi-a dat un citat pe care il pun si eu aici mai departe, sa subliniez ideea diversitatii de opinie: “Nu vedem lucrurile aşa cum sunt, ci cum suntem noi.”(Anais Nin).

  15. Eutanasia o face altcineva cu acordul tau scris……. (de fapt cu acordul „prorpietarului”.

    in ce priveste libertatea… : cea mai importanta ar fi „Libertatea de alegere ” (alegere a orice ce te priveste….chiar si viata sau ce exprimi.)

  16. am scris si eu despre sinucideri acum vreo 2 zile. si nu vad lucrurile cum spui tu ca trebuie sa acceptam decizia fiecaruia. as spune mai multe dar sunt presata de timp acum .

  17. despre sinucidere, cred ca cioran a avut dreptate……………viata este un mare rahat si numai sexualitatea pare sa indulceasca un pic individualitatea si egoismul fiecaruia.Problema mortii sau mai bine zis a sinuciderii si-o pun oamenii foarte normali sau care sunt mai inteligentii dar ce te faci daca pamantul dupa acea ramane plini cu cei prosti si dobitoci care nu isi pun niciodata probleme de genul asta?Cred ca ar fii un mare paradis cu ghilimelele de rigoare………………O mare porcarie ar fi …………….

  18. @PiticStyle intr-un fel da…… mai asteapta…..sau „maine poate fi mai rau”
    Insa nu o poti face oricand…..ci poate intr-un moment de depresie maxima cand ti-ai irosit toate resursele.

  19. gandul ca te minti(si fie vorba intre noi ne mintim repetat in fiecare secunda)te aduce de cele mai multe ori in pragul sinuciderii.Dar dreptul de a nu ne mintii il castigam de fiecare data cand hotaram sa continuam sa traim,macar si din curiozitatea de a vedea ce e dupa colt.Sinucigasii nu mai pot vedea dincolo de lumea pe care si-au creat-o si au pierdut-o,dar mai bine un sinucigas decat un ins fara de univers.

  20. Sinuciderea este un mod de a scapa,o fuga de realitate.Atunci cand omul este cuprins de agonie, devine liric,adica „a nu putea ramane inchis in tine insuti” ,dupa cum a spus Cioran.Trairile si obsesiile devin atat de coplesitoare,incat omul simte ca nu mai face fata,actionand inconstient,cautand o portita de scapare.In cazurile extreme singura optiune este sinuciderea.Parerea mea despre sinucigasi este ca sunt niste lasi,ce nu vor si le este teama sa infrunte viata.

  21. Emil Cioran vroia sa spuna ca omul se sinucide dupa o mare suferinta iar timpul potrivit ar fi inainte sa sufere ca sa nu mai poata apuca sa sufere

  22. faceti ce vreti, dar daca tot nu va sinucideti macar incercati sa traiti bine in toate sensurile posibile. daca nu se poate…
    imi spunea o prietena ca si oameni se strica…
    aveti grija de voi si iubiti-va mult, dar daca nu se poate…

  23. ” Nu esti predispus la sinucidere, ii esti predestinat, ii esti sortit cu mult inainte de orice deceptie, de orice experienta: fericirea te impinge spre ea la fel ca si nefericirea….” Cioran, „Demiurgul cel rau”

  24. Daca spui de fenomenul emo deja esti pe lista neagra a tuturor celor care interpreteaza lucrurile dupa aparenta(ca si in forme fara fond(titu maiorescu)-poti schimba exteriorul,dar asta nu inseamna ca se schimba automat si interiorul)…ei,se pare ca vezi lucrurile intr-un mod prea exterior,s-au sinucis atatia care nu aveau nici-o treaba cu „fenomenul emo” si nu s-a facut mare revolta,s-au sinucis cativa care asta au vazut ei prin eliberarea de presiune(sentimentala,rationala etc;nu pot stii exact cauzele) si gata e noua telenovela Elodia:))

  25. sa ne sinucidem toti ca viata e de cacat dupaamiezile si diminetile sunt de cacat zile pocite si murdare pe care le-as blastama mereu apucativa oameni buni de baut si punetiva capat zilelor pentru ca meritati si tot timpul ati meritat sa va permiteti un asemenea lux

  26. sinuciderea este prea tardiva in viziunea lui in sensul ca asa cum ai supravietuit pana acum ai mai putea supravietui si de acum incolo.Totodata asa cum alegi ziua de azi sa te sinucizi,puteai sa o faci mai demult,si astfel nu mai iroseai atat timp pe pamant pana astazi.Deci cu alte cuvinte,de ce te mai sinucizi azi daca nu ai facut-o saptamana trecuta? este prea tarziu azi.Trebuia sa o faci demult.La gandul si gestul in sine al sinuciderii ajung doar oamenii ajunsi in culmea disperarii,deci daca ai ajuns sa fii disperat,esti un caz pierdut.Nu rezolvi nimic prin sinucidere,caci ce era mai rau ai trait deja.Sper ca m-am facut inteleasa :)

  27. Cioran vorbea atat de des de sinucidere, dar el nici macar n-a avut curajul sa-si ia viata…oricum, daca Dumnezeu ne a creat liberi, cred ca avem si libertatea de a decide singuri cand sa plecam de aici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s