Arta de a trăi

Toţi încearcă să găsească sau să pară că găsesc exaltarea armonioasă a clipei pline de beatitudine. Toţi se ascund de ei înşişi, se mint să creadă ceva, într-o lume în care totul este îndoielnic, chiar şi frumuseţea; într-o lume fără concluzii. Trăiesc şi mor în ei înşişi exact ca într-un vis superfluu şi numesc asta … Continuă să citești Arta de a trăi

Anunțuri

Tristeţe de vară

Cufundat în noaptea albastră, Patul gol, duios de-adânc… Singur lângă o fereastră, Mă gândesc la ea, şi plâng. În camera neagră stau singur, În nădufu-ntunecat… Absorbit de dor, de gânduri, Ea apare dulce-n pat. Parcă simt parfumul proaspăt De pe trupul ei suav… Dar tot visul se destramă, În ecoul grav al nopţii, şi fatal.

Emil Cioran nu a avut dreptate:

"Nu merită să te sinucizi pentru că întotdeauna o faci prea târziu..." spunea Cioran. Dar cum rămâne cu voba aceea: "Niciodată nu e prea târziu." ? "Gemene spanzurate de aceeasi creanga, la 25 de ani" Mi-au amintit de "The Virgin Suicides." în care îşi iau viaţa pe rând nişte fiice de preot. Motivul este acelaşi: … Continuă să citești Emil Cioran nu a avut dreptate: