Alone in the road to supermarket

In this vast, empty field,
As the sun was going down,
Suddenly I felt I was all alone…
But an angel was watching…
And then I remembered
That we are never alone…
And I cried as if embracing
The longtime unseen love.

“Viaţa e un lung sejur nebun”

Dacă viaţa ta a fost doar un vis? Şi dacă ai fost singur tot acest timp? Singur cu iluziile tale. Şi tot ce s-a petrecut, frumos vreodată, a fost doar în mintea ta… Dacă dragostea a fost doar o fantasmagorie înăuntrul unui vis? Şi nimic nu s-a-întâmplat de fapt şi nimeni n-a aflat ce-ai simţit cu adevărat cândva de mult… (inspired by Donnie Darko)

Ce alegi?

Oamenii cred că sunt străin. Îmi vorbesc prin gesturi, cei de rând, asemeni unui înstrăinat… Într-o lume în care nimeni nu mai crede în nimeni şi unde „totul” nu mai înseamnă nimic, e amuzant să fii străin. Eşti un călător neştiutor şi solitar.

Când cei obişnuiţi şi simpli devin numai nişte instrumente, lumea capătă un sens nou, comic sau dramatic, în orice caz – unul plin de umor. Poţi fi fericit sau trist, calm sau furios – nimănui nu-i pasă… deoarece lumea eşti tu, şi tu ai controlul. Poţi s-o faci să te divinizeze… sau să te urască. Eşti numai tu, regizor şi actor, în rolul principal.

Şi încă e un lucru pe care nu-l înţeleg: de ce mulţi aleg să joace în drame? Sau ei nu aleg? O, ba da, ei aleg să fie aleşi, cei simpli.