Iarăşi zi de toamnă,
senină - un copil plângând -
afară te-ndeamnă…
când te trezeşti încă visând.
E două-n amiază
şi te ghemuieşti într-un pat,
frigul luminează
un aer de cearşaf uscat.
Ai vrea să plouă-acum -
furtună de vise întregi;
căci e toamnă pe drum -
Iubito, şi nu mă-nţelegi…

2 comments
Comments feed for this article
septembrie 7, 2007 at 6:18 pm
Cristia
“…Frigul luminează
Ai descris-o perfect! In rest, am deschis larg ochii in cautarea unui semn de optimism pe aici. Ca prea erai opac si maroniu in simtiri…
Si am gasit pe ici pe colo mici gene de lumina
Poezia frumoasa, n-am ce zice. Iar iubita care nu intelege o sa isi revina cand se va mai acomoda cu ideea de toamna.
un aer de cearşaf uscat.”
Stiu, stiu senzatia
septembrie 11, 2007 at 3:50 pm
Mirela
Metafora asta vroiam s-o subliniez si eu :).