Ochii ei sunt mari şi căprui,
aproape ascunşi de breton -
negre şuviţe timide
trădează roz-naivul ton…

Un gol imens îl port în mine,
ca pe un vid plin de nesaţ…
Poţi să vezi lumea din jur
printr-un tun legat de braţ?

Un gol infinit în stomac
pe care şi-n vise-l tot simt -
tot singur sunt de când mă ştiu
şi nu ştiu de ce mă mai mint…

Ar trebui să fiu departe,
într-o cetate străină…
Un nume uitat demult
prin iubirea creştină.