Cufundat în noaptea albastră,
Patul gol, duios de-adânc…
Singur lângă o fereastră,
Mă gândesc la ea, şi plâng.

În camera neagră stau singur,
În nădufu-ntunecat…
Absorbit de dor, de gânduri,
Ea apare dulce-n pat.

Parcă simt parfumul proaspăt
De pe trupul ei suav…
Dar tot visul se destramă,
În ecoul grav al nopţii, şi fatal.