Nu există mâhnire mai mare decât moartea celui fără de care viaţa ta n-ar mai avea niciun sens. Tristeţea se întâmplă să vină în fiecare zi dar nu eşti conştient de ea. Gândeşte-te la asta: ce e iubirea în realitate? Ce e real în iubire?
Iubirea e ca prafumul unei flori. Nu prea ai ce să vorbeşti despre el. Îl miroşi şi gata! În van poeţii cântă despre ea. Iubirea nu rămâne nicăieri decât în amintirea vagă pe care nu o mai poţi chema. Rămâne doar un vis dureros şi liniştitor… ca o boală contagioasă de care nu mai poţi scăpa, ca o iluzie incurabilă. Simţi mirosul iubirii? E un adevăr nespus de nimeni niciodată. Nimeni nu vrea să ştie ce e real, ce e dincolo de subînţeles, dincolo de simpla percepţie… Sau poate că le e teamă că atunci când vor căuta adevărul nu vor găsi nimic acolo. Le e teamă că nu există… real.
14 comments
Comments feed for this article
iunie 17, 2007 at 12:30 am
man
“Iubirea nu rămâne nicăieri decât în amintirea vagă pe care nu o mai poţi chema. Rămâne doar un vis dureros şi liniştitor… ca o boală contagioasă de care nu mai poţi scăpa, ca o iluzie incurabilă.”
1. cred ca Brancusi zicea, si sper sa nu ma insel, ca nu exista energie morala risipita in zadar. nici o iubire nu e uitata…
2. chiar admitand ca iubirea e un vis, un vis nu poate fi niciodata asociat cu adverbul “doar”
“când vor căuta adevărul nu vor găsi nimic acolo. Le e teamă că nu există… real.”
ce adevar sa caute in urma iubirii? adevarul cui? al conceptelor, al trairii psihologice, fiziologice, chimice? ala nu e adevar, aia e o simpla realitate, care doar exista si e irelevanta pe langa mister.
iunie 17, 2007 at 1:16 am
Laurentiu
“ce adevar sa caute in urma iubirii?”
Tocmai asta e ideea. Nu există niciun adevăr. Şi astfel, misterul pare cel mai la îndemână resort pentru supravieţuire. Şi ce e misterul de fapt? Tu crezi că totul e un mister?
iunie 17, 2007 at 9:05 am
man
nu, nu e tocmai asta ideea. in urma iubirii nu incape nici un adevar, pentru ca iubirea e … adevarul. cum de n-ai sesizat?
uite, apropo de “ce e misterul de fapt?” si de toate celelalte ce-uri care nu ne lasa sa traim : Miguel de Unamuno, in zbuciumatul sau “Jurnal intim” (denumit ca una din categoriile tale de pe blog observ
) avea urmatoarea insemnare :
“Daca ti se va intampla sa te indoiesti de adevarurile credintei si sa-ti spui : “Si ce este adevarul?”, aminteste-ti ca asta e ceea ce a spus Pilat cand s-a hotarat sa-l predea pe Cristos.”
iunie 17, 2007 at 12:44 pm
Laurentiu
În sensul filosofic ideal, nu există adevăr obiectiv. Iubirea, adevărul, sunt cu totul subiective. Ele nu există decât în propria ta minte.
Nu trebuie să-ţi fie teamă să depăşeşti limitele gândirii.
Da, îmi place să pun întrebări. Mie sau altora. Întreb orice. Pentru că numai întrebând poţi cunoaşte ceva mai mult decât îţi oferă doctrina religioasă.
iunie 17, 2007 at 1:21 pm
man
Gandirea, daca devine mai mult decat un simplu instrument, ajunge maligna. Nu mangaie, nu odihneste, nu protejeaza. Faust. A nu se incerca o interpretare per a contrario, din care sa rezulte ca trebuie sa fim imbecili ca sa aiba unde sa incapa credinta. Gandirea are rostul ei, rost pe care insa il incalca atunci cand se vrea a fi singura cale de cunoastere.
“Ele nu există decât în propria ta minte.” - suntem oameni care se inseala, care au vedenii si iluzii uneori. dar in noi exista si “ceva” (sau mai degaba Cineva) inefabil care e adevarat, viu si asupra caruia nu se pot face interpretari.
ce e periculos e cand ne inseala si propria noastra ratiune, ca un drog caruia ii datoram placeri trecatoare.
nu contest utilitatea cautarii prin intrebari. dar descoperi prin intrebari doar lucruri din lumea ASTA. cautarea in spirit se face cu mult mai putine intrebari si cu mult mai multa liniste in minte. e vorba de adecvarea instrumentului de cunoastere.
“doctrina religioasa” - suna cam sec-analitic. bine ca nu ai zis “ideologia religioasa”
iunie 17, 2007 at 2:06 pm
Laurentiu
De acord cu gândirea şi cu inefabilul. Însă, nu sunt de acord cu acea sclavie autoimpusă prin religie, mai cu seamă, creştinismul.
Se pare că meditaţia rămâne ultima opţiune. Nu? Adică, “roagă-te că n-ai ce-i face”. Nu pot fi de acord cu aşa ceva.
Există acea stare transcedentală care face parte din nevoile umane, însă religia abuzează de această experienţă de vârf pentru a controla masele. Cum de n-ai observat?
A, şi ziceai de “lumea asta”, e aproape sigur: nu există o altă lume.
iunie 17, 2007 at 3:59 pm
man
Fault! Ai galben pentru “e aproape sigur : nu exista alta lume”! daca incepem sa dam penalty-uri unul la altul pe tema asta, nu mai terminam … pana la sfarsitul lumii.
“nu sunt de acord cu acea sclavie autoimpusă prin religie, mai cu seamă, creştinismul.” - ca sa o luam tot pe calea argumentelor… in ce carte crestina valoroasa ai cunoscut tu vreodata senzatia ca autorul e sclavul unor “dogme” rigide, si nu eliberat de lumea asta? mi se pare ca incerci sa judeci logic paradoxul…
“religia abuzează de această experienţă de vârf pentru a controla masele. ” - atata vreme cat nu crezi in conspiratii danbrowniene, cred ca iti poti da seama fara prea mare efort ca cei care “conduc lumea” (o sintagma care ma chinuie rau) sunt de obicei neinteresati de credinta ori atei declarati. cum de n-ai observat?!
apropo, in religie nu exista mase. exista oameni care traiesc in comuniune.
iunie 17, 2007 at 4:35 pm
Laurentiu
Aşa e: sunt prea multe de spus şi multe s-au mai spus deja mai înainte de noi. Noi descoperim aceeaşi lume prăfuită pe care alţii au lăsat-o cândva să moară.
iunie 17, 2007 at 8:35 pm
man
daca s-a scris despre lume, inseamna ca nu au lasat-o pana la urma sa moara si deci nici praful nu a reusit sa se puna.
ce conteaza ca au descoperit si altii inaintea noastra? eu sunt eu si trebuie sa merg copacel de unul singur. tot ce am descoperit de unul singur, e, truism!, descoperit de mine 
ajuta si stramosii, ce-i drept 
iulie 2, 2007 at 12:15 am
N3mira
” Tu crezi c-a fost iubire-adevarata…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o, poate, niciodata!” (Ion Minulescu)
Cum poate fi iubirea adevarata daca insasi iubirea e adevarul? CUm poate fi iubirea adevarul cand adevarul suntem noi si noi nu suntem iubirea…? Este iubirea intr-adevar o nascocire? Sau nascocim noi nascocirea pentru ca noua ne e frica de ce am putea afla daca am incerca sa cautam adevaratul sens al iubirii..?
Intreaba un milion de oameni ce e iubirea si nu vei primi doua raspunsuri identice. De ce? Pentru ca fiecare traieste altfel, percepe altfel, simte altfel, Iubeste altfel… Adevarul nu e unul universal. Fiecare are adevarul sau… de aceea toti avem dreptate.
iulie 3, 2007 at 11:23 am
scorpse
@man
>
Ei sunt din toate religiile…..ei se declara neinteresati sau atei.. astefel ca cei care conduc….sa nu iste anumite pareri pro sau contra (cum ar fi sa stim ca liderul A, crestin convins, si liderul B, sa zicem musulman) s-au intalnit la o cafea ??? Ar fi ne neconceput pentru lumea lor…nu ar mai putea conduce……si nu ar mai face parte din cei care “conduc lumea”.
Religia a fost si este cel mai puternic instrument de a manipula masele de oameni. Evident fiecare religie is idezice acest aspect : comuniune, comunitate,individ care alege cee bun…..dar toate au porunci pe care terbuie sa le respecti !!??!!.
O vorba romaneasca dar care, cred, ca poate fi generalizata : Sa faci ce zice popa nu ce face popa (desi cu mai multe intellesuri, ma refer doar la intelesul religios de obedienta)
iulie 17, 2007 at 3:27 pm
man
“cum ar fi sa stim ca liderul A, crestin convins, si liderul B, sa zicem musulman) s-au intalnit la o cafea ???” - nu vad legatura si nici relevanta. de unde pana unde o anumita religie trebuie sa ceara monopolul credintei?! citeste si tu convorbirile lui Jean Francois Revel cu Matthieu Ricard, fiul sau, doctorand in biofizica (pare-mi-se), apoi devenit calugar budist si o sa descoperi un episod in fata caruia argumentul tau devine nefondat : un calugar budist merge in vizita la un preot dominican de prin Franta. Urmeaza partea la care pot stramba multi din nas (treaba lor, nasul lor) : cei doi nu accepta nici un traducator. Se retrag singuri si comunica (insuficient verb) timp de vreo doua ore in cea mai deplina si mai stupefianta liniste… Nu e un caz singular…
“Religia a fost si este cel mai puternic instrument de a manipula masele de oameni. ” - in primul rand, crestinismul sustine omul, nu individul. Crestinul nu este un individ care apartine vreunei Biserici care impune depersonalizarea ca demers pentru mantuire, ci un om cu individualitate proprie in sanul ei. Al doilea : tie ti se pare ca acei care au asa-zisa putere de control asupra “maselor” (in Biserica nu exista mase!) au vreo legatura (expresa sau nu) cu religia?! Chiar Steinhardt spune la un moment dat “Dumnezeu nu te vrea prost.”
“dar toate au porunci pe care terbuie sa le respecti !!??!!.” - poruncile apartin pana la urma de adancul naturii omului, nu sunt simple norme extrinseci.
Referitor la ultima ta afirmatie, nu confunda obedienta (care exclude individualizarea) cu smerirea, care o taina.
iulie 20, 2007 at 9:04 pm
scorpse
un calugar si un preot dominican….nu cred k 100 de oameni isi aducamint cine erau…paote doar din carte celor mentioati de tine. Fapt total neimportant.
Eu am scris “LIDERI”. Crezi oare ca acel calugar sau preot erau lideri ??? Mda o sa zici ca erai liderii propriei constiinte. Cuvantul aici este lider(lideri).
Te rog sa am scuzi daca afirm ca argumentul tau este nefondat.
Da, cei care au puterea de a controla masele se folosesc de religie pentru a le controla. Fara religie e mai greu, dar nu imposibil. Au o foarte mare legatura. Cel mai elocvent exemplu : Cruciadele. (nu cred k este mai mult de spus)…..99% din razboaie au ca pretext razboiul ideologic religios. Pretext. Deci este nevoie de religie pentru a manipula soldatii. (nu erau oare preoti, sau reprezentanti reigiosi pe front ?)
“Dumnezeu nu te vrea prost.” Sunt de acord. Nu te vrea prost, te vrea umil, supus, docil.
Manipularea, pentru a fi mai efectiva foloseste aceste porunci. Mda tin de adancul naturii omului…doar sut creat de om…nu sunt divine. Ar fi tebuit sa fie norme, legi inatacabile, legi care nu se prescriu.
august 19, 2007 at 12:09 am
man
1. ca si cum miracolele ar trebui sa aiba audienta maxima, ca sa fie evidente pentru toti :))
2. eu te intreb de legaturile “liderilor” lumii de azi cu religia (care sunt cam inexistente, deduc dupa eschiva ta) si tu imi spui de Cruciade, despre care nici macar nu pretind ca erau in totalitate fondate. Nu le justific in mare parte, tot asa cum nu cred in Inchizitie ca proces cu adevarat crestin.
3. “99% din razboaie au ca pretext razboiul ideologic religios” - daca ne uitam la cele mai mumoase dintre razboaie, anume cele din secolul trecut, vedem ca scopurile lor erau economice, ideologie imbracandu-le si incercand sa le justifice. Sintagma “razboi ideologic RELIGIOS” e, iarta-ma, o tampenie. Mai mult, interesant cum te miri tu de prezenta lor. scopul lor nu era si nu e manipularea, ci mangaierea (probabil cuvantul e prea diafan pentru cinismul tau, nu am ce-i face). pentru un soldat cu picioarele aputate de o explozie, pentru care viata mai inseamna doar cativa decilitri de sange, un preot face mai mult decat un intreg stat major.
4. nici pomeneala. cei mai mari supusi ai lui Dumnezeu au fost nesupusi de lume: Pascal, Unamuno, Steinhardt, parintele Calciu…