Plecată de mult şi legăturile rupte
şi tot ce-a fost a fost un vis
numai de mine ştiut.
Singur şi gol stau şi plâng…
E noapte şi frig
şi ce nebunie…
Mă gândesc la tine toată noaptea
abătut într-un regret nebun.
Şi nu pot să spun…
Cuvintele dor ca o rană deschisă
şi sună atât de comun,
să mor pentru tine… nebun.
3 comments
Comments feed for this article
aprilie 21, 2007 at 12:44 am
Ilie Catrinoiu
Da. Interesanta si depresia asta. Uneori pentru a da o replica destinului trebuie sa fii si depresiv. Tare!
aprilie 27, 2007 at 5:56 pm
sumalan monica
Depresia accentueaza lirismul si confera trairii autenticitate.
noiembrie 24, 2007 at 6:30 pm
demeter erzsebet
IUBIREA,NEBUNA…. te face nebun . Te ridica-n ceruri , te da de pamant. I-ti stoarce lacrimi , esti tot o durere . Rani invizibile iti fac imposibile noptile , zilele noptile…. RAMAI cu puternica impresie : suferi o depresie . Dulce depresie , te inspira , te face poet . Intreaba-te totusi cum o sa supravietuiasca . cei deprimati de faptul ca nu mai pot sa iubeasca.
Ai sa-ti revii , dar pana atunci ar fi pacat sa nu apelezi la versuri ,
esti inspirat , deprimat…. E bine . Erji