Şi totul trece ca şi când n-ar fi fost…
Şi niciodată nu-i nimic serios;
Ca-n lacul unduit de nişte pietre,
La fel, în cercul tău îţi cauţi un rost.

Pare uneori că-i totul în zadar…
Când îmi amintesc de timpul meu trecut;
Parcă mă apasă un regret amar:
O fantasmă-i lumea şi nimic real.

...dedicată lui Sanda Cojocaru, scriitoare cu un deosebit talent şi curaj ce m-au fascinat chiar de la început. A promis pe un forum că-mi va da volumul ei de poezii. Ne-am văzut doar câteva secunde… Astăzi am avut plăcerea să-i citesc cartea. “Culorile mele”, apărută la editura Prut Internaţional, a câştigat premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova în 2004, când avea doar 16 ani. Am citit-o cu nerăbdare, imediat cum am ajuns acasă. În cele 48 de poezii este imortalizată sinceritatea intimidantă a unei conştiinţe umane în care te regăseşti în momente universale din viaţă în care poţi învăţa multe. E singura carte pe care o voi păstra.