ai plecat nicăieri
Ca o sclipire în lanul de grâu
Ca o stea albastră ce trece
Chipul tău era fatal de dulce
Şi trist cerea fericirea din jur
Cu ochii de ocean înconjurat
De un deşert blând şi galben…
Înger blond, ai plecat nicăieri
Jurnalul
lui Laurenţiu
ai plecat nicăieri
Ca o sclipire în lanul de grâu
Ca o stea albastră ce trece
Chipul tău era fatal de dulce
Şi trist cerea fericirea din jur
Cu ochii de ocean înconjurat
De un deşert blând şi galben…
Înger blond, ai plecat nicăieri
1 comment
Comments feed for this article
februarie 6, 2007 at 11:27 am
Gabriel
imi plac metaforele “desert bland si galben”