Degeaba speri… în trecut, când visezi ce va fi;
E totul un deja vu şi un vodevil,
Toţi caută plăcerea în nimic - dac-ai şti…
Toate au un pretext sau simbol mai subtil.
Şi mereu simţi că eşti atât de aproape,
Că eşti în controlul propriei soarte…
În nopţile când, fin, clipeşti din pleoape -
Când, de fapt - eşti singură şi departe.
Şi simţi… că viaţa ar avea vreun rost…

5 comments
Comments feed for this article
ianuarie 4, 2007 at 3:57 pm
m
sensibil si delicat
martie 9, 2007 at 9:08 am
Glass
Hmm… sweet!
mai 27, 2007 at 7:30 pm
monica sumalan
Multe cuvinte-o abordare mai discrete din coltul receptarii poetice-o inaltare ,un falfait de aripi
poezia e precum gestica
un singur gest delicat da nastere muzicii cuvintelor
prea multe cuvinte pot deteriora spatiul si il pot frange
iunie 16, 2007 at 11:11 pm
ancantc
si daca nu are rost? daca singuratatea in doi doare mai tare decat atunci cand esti numai tu?
iunie 17, 2007 at 1:19 am
Laurentiu
În orice moment, chiar şi alături de cineva, eşti numai tu singur(ă).