Cea care zâmbeşte
când plouă,
când vremea e departe,
când e frig…
şi când poveştile mor.
Chiar şi când e tristă…
Cea care zâmbeşte
când ninge,
când timpul moare,
când toate trec…
şi când e nepăsare.
Chiar şi dacă ar plânge…
Cea care zâmbeşte
când se-nserează,
când e tristeţe,
când e zgomot…
şi când lumea se termină…
Chiar şi dacă… s-ar termina…
4 comments
Comments feed for this article
ianuarie 4, 2007 at 11:54 pm
Mirela
Imi place enorm poezia aceasta. Mi-as dori…
martie 21, 2007 at 9:09 pm
ruj_pe_icoane
E vremea asta intr-un fel incat orice as citi mi se pare nesfarsit de melancolic si sfasietor
august 7, 2007 at 8:25 pm
Cristia
Zambetul ii atarna de intrebarile fara raspuns, zambetul ii e steagul ce flutura deasupra absurdului, zambetul e contorsionarea sufletului in fata neimplinirilor, zambetul zbatut intre naiv si cinic, zambetul ingaduirii blande, zambetul acceptarii seci a oricarui sfarsit de nadejde. Frumoasa poezie.
martie 4, 2008 at 9:48 pm
emmy
ador poezia asta…