Vor trece ani ca tu să simţi ce am simţit şi eu…
Prin ochii tăi vei vedea că-n lumea asta-a deznădejdi;
Cu tunete, căci iată - ploaia tocmai a-nceput…
Şi tot aşa va-ncepe şi glasul tău să plângă.

Prin norii deşi, când lumina încă mai pătrunde,
Tu vei fi departe iar soarele-ţi va fi altul,
Dar înainte să te culci îţi vei aduce aminte
Că tot ce-a fost nu are cum să mai dispară.