Vin ploile,
Da, îmi place la tine că nu mă dezamăgeşti
Picură, vântul
Mi-ai arătat frumuseţea şi timpul tău curge
E frig aici
Da, mi-ai spus maro în glas că pluteai pe un alb
S-a oprit
Suntem sus acum… uite-te ce privelişte…
Imi place alb
Aripi de alb mă purtau cu tine în spate
Începe iar
Şi eram pe o stradă-n oraş ca într-un vis
Vin ploile,
Spune-mi povestea ta…

3 comments
Comments feed for this article
ianuarie 23, 2007 la 7:57 pm
Nicole
Povestea mea sau povestea ta, povestile noastre fac sa vibreze la unison intreg Universul…
ianuarie 23, 2007 la 8:36 pm
Laurentiu
Fromos spus. Desi, eu cred ca Universului putin ii pasa de noi.
noiembrie 25, 2008 la 8:54 pm
pinktalina
daca Universului nu i-ar pasa de noi,atunci totul ar fi zadarnic si intamplator…si cum totul se intampla cu un scop…trebuie sa ne supunem unor legi nescrise si sa credem…sa speram…